Lacrimi de iubire

image

Stau în pat. Mi-e somn, dar simt că mai am ceva de făcut înainte să adorm. Deschid laptop-ul și dau click pe ultimul articol în lucru.

De data aceasta simt să scriu ceva din suflet pentru suflet.

De o săptămână răsfoiesc cărți motivaționale, dar fără nici un rezultat. Nu mă inspiră nimic.

Încep să scriu și dintr-o dată mintea îmi este bulversată de întrebări: Chiar poți să scrii ceva din suflet căutând într-o carte? De ce am crezut că o să-mi găsesc o bucățică din suflet acolo? De ce oare nu mi-am deschis, pur și simplu, sufletul să pot privi adânc în el?

După trei zile de poveste, vindecătoare, revelatoare, cu multă iubire, atât de multă iubire încât nu am putut să o conțin, acum cred că încep să înțeleg de ce nu m-a inspirat nimic: Sufletul nu se deschide oricum, sufletul nu se deschide când îi comandă mintea, sau la cererea celor din jur… sufletul se deschide cu adevărat atunci când primește iubire, când se scaldă în iubire!

image

Suntem obișnuiți, zi de zi, să primim iubire doar dacă oferim ceva în schimbul ei, dacă o merităm. Dacă avem un corp frumos, un chip frumos, un păr frumos, dacă ne îmbrăcăm frumos, dacă muncim și suntem apreciați pentru asta, dacă avem un nume și un statut în societate, dacă suntem părinți, copii, iubiți, iubite, soți, soții, amanți sau amante ideali/ideale.

Dar iubirea adevărată este dincolo de toate aceste așteptări și proiecții, este necondiționată. Se oferă fără așteptări și se primește pur și simplu, cu inima deschisă, fiind noi așa cum suntem, cu calități și imperfecțiuni.

Cerem iubire, multă iubire, cerșim iubire și ne dorim să fim iubiți necondiționat, așa cum poate nu ne-a iubit nimeni niciodată. Ne dorim să fim scăldați în iubire, în iubirea ce izvorăște dintr-un univers infinit.

Și vine o zi când primim iubirea după care am tânjit mereu, pe care nu am simțit-o niciodată plenar, în forma ei pură, desăvârșită. Și ne copleșește, și nu o recunoastem, pentru ca nu am simtit-o in forma ei autentica, niciodata.

Si nici macar nu stim ca tot ce trebuie sa facem este sa o primim si sa ne bucuram de ea.

image

Iubire necondiționată. Asta am simțit prin fiecare por zilele trecute.

Și am primit-o pur și simplu, printr-o îmbrățișare, care nu se compară cu toate îmbrățișările primite până acum în viața mea, printr-o privire și-o strângere de mănă. M-am relaxat și m-am simțit învăluită într-un sentiment nou și atât de profund, de iubire. O iubire puternică care m-a cuprins prin toată ființa mea, simțind cum mă inundă și se revarsă în șiroaie de lacrimi pe obraz.

 Și când am fost întrebată – Maria, ce ai pațit, ești bine?

Sufletul meu a răspuns:  – Da, sunt atât de bine, încât nu știu nici eu ce mi se întâmplă. Tot ce îmi doresc este să stau singură, în tăcere, să mă pot bucura de atâtă iubire, să plâng, tremurând ca un copil, să revărs prin lacrimi surplusul de iubire, până când o pot conține, exprimând ceea ce noi toți ne imaginăm a fi iubirea: un zâmbet larg, ochi strălucitori, fața luminoasă și multă bucurie sau poate atâta liniște, încât mintea uită să mai vorbească.

Iubirea, fericirea, durerea, ura, tristețea, sunt toate sentimente care izvorăsc din noi, din corpul sau sufletul nostru. Prea multă durere sau prea multă iubire ne poate copleși în aceiași măsură.

Știi că poți să plângi când ești copleșit de iubire cu atâtă putere ca atunci când ești copleșit de durere?

Zilele trecute am simțit cum iubirea pe care o primesc mă copleșește, pentru că am experimentat o altfel de iubire, pe care nu am mai simțit-o niciodată. Puternică și copleșitoare. La început nici nu mi-am dat seama că plâng primind iubire cu sufletul deschis.

Obișnuiți fiind să plângem când ne doare, am crezut că s-a deschis în mine o rană veche, care se cere vindecată. Dar sufletul a putut să înțeleagă iubirea, dincolo de minte! Pentru ca sufletul meu s-a deschis, iar în minte s-a așternut tăcere.

Poate că nu am scris așa frumos, ca în carțile din care îmi căutam inspirație, dar am scris din suflet cu lacrimi de iubire, așa cum am simțit iubirea într-un moment din viața mea!

image

image

image

image

image

image

image

image

DSC_6063

What I wear:

Patched jeans: Claudia Rawlings Fashion Designer

Hat: Royal Chapeau

H&M Vest

Salvatore Feragamo Shoes

Photo: Vlad Mihailescu

MUP: Roxana Luca

Smile:-)

DSC_5951

Maria Pasca

Viseaza. Zambeste. Indrazneste. Stilul tau vorbeste despre tine fara cuvinte.

Related Posts

Discussion about this post

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *